Micuța vulpe polară se născuse într-o noapte cu vânt asurzitor și un ger atât de aspru, că până și ghețarii se îmbrățișau, încercând să se încălzească. Iar asta nu se mai întâmplase niciodată.

Miko, vulpita friguroasa Andreea Iatagan
Miko si aventrua din noaptea de Craciun

Mi-e frig.

Îmi tremură coarnele,

Mi-e pleoştită blana

Şi picioarele-mi sunt moi.

Mi-e frig, Miko. Mi-e tare frig.

Un pui de libelulă zboară de colo-colo, printre firele înalte de iarbă şi păpădiile cu pălărie pufoasă. E Carla, cea cu ochii mari şi aripile fine, aproape transparente. O vezi?

Ploaia Curcubeu
Spiridusii Luminii

Era linişte în clasa de pe frunza de nufăr. În băncile din coji de alune stăteau micii cărăbuşi, gărgăriţe, albine, bondari şi fluturi. Nimeni nu mişca o antenuţă. În afară de Carla, un pui de libelulă care zbura zănatic printre bănci, mai-mai să le dărâme.

– Vai de carapacea mea! se văicărea, cât putea de tare, un gândăcel. Ieşise din casa lui îngrămădită în coaja zgrunţuroasă a unui copac şi invita pe oricine întâlnea în cale să se uite la spinarea lui. Vezi, vezi ce grozăvie? le arăta tuturor, disperat.  

Iepurele Intelept si secretul povestilor